Boala şi închisoarea

Observ cu mare mirare cum atunci când sunt prinşi că încalcă legile şi sunt arestaţi imediat politicienii noştri devin nişte bolnavi în fază terminală. Mai mult, majoritatea nici măcar nu au bunul simţ să tacă. Ultimul exemplu penibil este celebrul Piedone, primar de sector la Bucureşti. El a cerut instanţei să fie eliberat că nu suportă închisoarea! Nu mai spune? Dar să încalci legea ai suportat? Dar să te comporţi ca un satrap ai suportat?

Această aşa zisă suportare se dezvoltă ca iluzie a ultimei şanse. Păi atunci când aţi furat, v-aţi bătut joc de noi plătitorii corecţi de taxe, când aranjaţi licitaţii, când sifonaţi bani pentru partid, când organizaţi chermeze pe banii publici, când vizitaţi cele mai năstrujnice locuri de pe planetă pentru aşa zise schimburi de experienţă, când ne minţeaţi cu panseluţe şi borduri nu aveaţi această fobie a spaţiului închis numit arest? Nu? Păi trebuia în primul rând când aţi fost aleşi în acele funcţii să vă gândiţi la cei care v-au votat nu la burdihanurile voastre şi ale învârtiţilor din partidul din care făceaţi parte.


Boala se dezvoltă în voi precum săpunul în casa spânzuratului. Credeţi că dacă nu suportaţi vă va merge cum v-a mers până acum. Un fel de soluţie de învârtiţi cu care sunteţi obişnuiţi. Nu mai merge. Degeaba mint pentru voi medici care sunt obişnuiţi a li se turna bacnote toată viaţa în buzunare. Nu mai merge. Boala trebuie să fie boală iar minciunile voastre se prăbuşesc asemenea unui castel de cărţi măsluite. Aşa că acum trebuie să suportaţi. Face bine la conştiinţă.
Mai nouă Mai veche