Pe scurt volumul este o pledoarie pentru om, pentru drepturile sale elementare. O scenă cu un puternic impact este aceea când personajul principal ajunge într-un oraş chinezesc după ce mituieşte grănicerii cu ţigări. Acolo e şocat că are o mâncare caldă, o cameră încălzită unde să doarmă, că cel care l-a angajat nu îl bate zilnic, nu îl ameninţă cu moartea şi nu îl poate împuşca! Ce viaţă!
Scris alert, cu multe imagini şi întâmplări, plin de informaţii înfiorătoare de genul urmăririi omărârii propriei mame si a fratelui de autorităţile din lagăr, Cartea este un document despre cea mai izolată republică a zilelor noastre. Aflăm şi despre micile deschideri care schimbă perspective, legate de producele chineze, de telenovelele sud coreene, toave venit în muntoasa ţară în special prin intermediul Chinei. Aceasta cu toate că susţine din răsputeri regimul Kim nu se poate opune imaginii prosperităţii sale să pătrundă în Coreea de Nord şi o dată cu ea să facă zi, după zi, fisuri în monolitul propagandei locale.