Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Roşul alerga printre frunze
Galben de viaţă şi de iubiri
Câmpuri de arbori şi de verdeaţă
Vedeam cum se schimbă-n trăiri.
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Ca-n toamna în care impreună veneam
Şoseaua dansa înspre ceruri
Şi se avânta spre infern
Iar peste noi, peste toate
Un soare-n apus strălucea.
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Ca atunci când viaţa ne bucura
Cu-n zâmbet, cu-n glas
Cu o frunză lipită de geam.
Lăsam în urmă prieteni
Maşina parcă muşca din şosea
Căram toamna în spate
Spre ţară, spre casă ...
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase.