Am observat de ceva vreme o tendinţă a preşedintelui României Traian Băsescu de a ne strica weekeend – urile. Pentru că în timpul săptămânii spusele domniei sale pe la televiziunile cu rating cât marja de eroare nu dau rezultate ce s-a gândit dumnealui cu strategii care-l înconjoară : „tot nu se întâmplă mare lucru la finalul saptămânii prin ţară, i-a să acaparăm noi spaţiul mediatic cu mecla şi gângăvelile primului om în stat!”.
Pe principul că, dacă spune ceva, nu contează ce, trebuie dat la televizor, cel care chipurile ar trebui să asigure stabilitatea politică în ţară a început să dea cu noroi în opoziţie, în maghiari şi de mai curând în propriul partid pentru că el, de la stratosferica sa funcţie, ne poate da lectii de morală, cu toate că numai moral nu este, ne poate da lecţii de istorie, cu toate că nu prea i-a placut cartea, ne poate obrăza dacă avem Doamne fereşte curajul dat de dreptul democratic de a spune o părere contrară lunui proiect plin de cianuri şi, tot aşa, până ne vine greaţa.
Traian Băsescu e un om care şi-a pierdut busola, dacă a avut-o vreo-dată. Calcă de multă vreme prin străchini, distruge ce au construit alţii şi parcă face în adins ca lumea să îl tot înjure şi mai vârtos. Mi se pare chiar mai dezaxat politic ca N. Ceauşescu în ultimile lui luni de guvernare.
Oamenii s-au săturat să-i înghită gângăvelile, hăhăitul, să îi audă părerile agramate şi schimbătoare. Ne-am săturat să avem un preşedinte care să fie contra noastră ca naţie şi ca parte a Europei unite.
Da, ştim că îi place să spună lucruri trăznite, dar chiar este nevoie să la auzim mereu şi mereu reluate până înţepenim? Chiar trebuie să stăm cu mâna pe telecomandă pentru a schimba canalul de fiecare dată când apare? Nu pot televiziunile private să nu mai spună nimic de el, să nu îi mai dea pe ecrane moaca scofâlcită cu privirea concavă şi vocea-i dogită de prea multă tărie? Nu pot rămâne în limitele suportabilității, doar citind un comunicat şi atât?
Am obosit de atâta politică de joasă speţă, de politicieni şi de încrâncenarea din ţara asta. Dorim măcar finalul de săptămână să fie liniştit, al nostru, fără politicieni şi mizeriile lor, fără şcoli de partid, fără cuvinte fariseice şi feţe de mincinoşi.
Nu cred că mai este cineva să nu se fi săturat de circul zilnic din România. Măcar weekend-urile să le avem noi, oamenii normali. Să nu mai fim asaltaţi de mizerie, să putem să mai respirăm normalitate. Dacă ne luaţi şi timpul nostru de final de săptămână, chiar că ţara asta va fi a voastră în totalitate iar noi nu avem decât să plecăm unde vedem cu ochii pentru o viaţă normală.
articol publicat in Natiunea.
Pe principul că, dacă spune ceva, nu contează ce, trebuie dat la televizor, cel care chipurile ar trebui să asigure stabilitatea politică în ţară a început să dea cu noroi în opoziţie, în maghiari şi de mai curând în propriul partid pentru că el, de la stratosferica sa funcţie, ne poate da lectii de morală, cu toate că numai moral nu este, ne poate da lecţii de istorie, cu toate că nu prea i-a placut cartea, ne poate obrăza dacă avem Doamne fereşte curajul dat de dreptul democratic de a spune o părere contrară lunui proiect plin de cianuri şi, tot aşa, până ne vine greaţa.
Traian Băsescu e un om care şi-a pierdut busola, dacă a avut-o vreo-dată. Calcă de multă vreme prin străchini, distruge ce au construit alţii şi parcă face în adins ca lumea să îl tot înjure şi mai vârtos. Mi se pare chiar mai dezaxat politic ca N. Ceauşescu în ultimile lui luni de guvernare.
Oamenii s-au săturat să-i înghită gângăvelile, hăhăitul, să îi audă părerile agramate şi schimbătoare. Ne-am săturat să avem un preşedinte care să fie contra noastră ca naţie şi ca parte a Europei unite.
Da, ştim că îi place să spună lucruri trăznite, dar chiar este nevoie să la auzim mereu şi mereu reluate până înţepenim? Chiar trebuie să stăm cu mâna pe telecomandă pentru a schimba canalul de fiecare dată când apare? Nu pot televiziunile private să nu mai spună nimic de el, să nu îi mai dea pe ecrane moaca scofâlcită cu privirea concavă şi vocea-i dogită de prea multă tărie? Nu pot rămâne în limitele suportabilității, doar citind un comunicat şi atât?
Am obosit de atâta politică de joasă speţă, de politicieni şi de încrâncenarea din ţara asta. Dorim măcar finalul de săptămână să fie liniştit, al nostru, fără politicieni şi mizeriile lor, fără şcoli de partid, fără cuvinte fariseice şi feţe de mincinoşi.
Nu cred că mai este cineva să nu se fi săturat de circul zilnic din România. Măcar weekend-urile să le avem noi, oamenii normali. Să nu mai fim asaltaţi de mizerie, să putem să mai respirăm normalitate. Dacă ne luaţi şi timpul nostru de final de săptămână, chiar că ţara asta va fi a voastră în totalitate iar noi nu avem decât să plecăm unde vedem cu ochii pentru o viaţă normală.
articol publicat in Natiunea.