De ceva timp primul ministru al României dl Emil Boc împreunã cu o serie de miniştri se tot chinuie sã promoveze un program intitulat Prima Casã.
Acesta se vrea a se adresa celor care îşi doresc sã-şi cumpere prima lor casã. Esenţa programului o constituie cei doi piloni : garanţia statului pentru împrumut şi condiţiile speciale oferite celor care intrã în program de la bãnci şi pânã la constructori.
Ideea nu este noua şi a fost folositã sub altã formã în mai toate statele europene.
Ce deranjeazã la acest program este faptul cã a fost lansat înainte de a exista. Guvernanţii aveau doar un nume care sunã ce este drept frumos şi are impact la public, iar în rest nimic. Nu au banii pentru a dezvolta programul, nu au legislaţia pregãtitã , nu au studii de impact şi mai ales nu ştiu cine va putea accesa acest program. Pe hârtie el se adreseazã tuturor dar pe mãsurã ce sunt dezvãluite pãrţi din program constaţi cã numarul celor mulţi se tot micşoreazã pâna vor rãmâne puţin dar buni ca în mai toate programele româneşti.
Spun cã acest program ca şi altele este doar o campanie electoralã de un gust mai puţin sau mai mult îndoielnic.
Pentru a nu crede cã am eu ceva cu dl Boc ţin sã mai amintesc câteva programe lansate sau relansate la momente „inspirate” cum ar fi „Casa Verde” pentru promovarea energiilor alternative , care şi acum zace în studiu , România fiind singura ţarã europeanã care nu a reuşit sã implementeze un astfel de program pentru care culmea existã chiar şi fonduri europene ce pot fi accesate , „Tichetele de vacanţã” prin care firmelor cu profit li se permite acordarea de tichete de vacanţã în condiţii de avantaj fiscal, „Programul Rabla” de înoire a parcului auto care a reuşit performanţa de a nu fi accesat decât pe jumãtate şi lista ar tot continua.
Consider cã ar fi fost mult mai simplu dacã tot se doreşte a încuraja construirea de locuinţe sã scãdem Taxa pe Valoarea Adãugatã la construcţiile noi cu destinaţia de locuinţe decât sã creãm programe care nu îşi au rostul.
Programul Prima Casã din concepţie este nerealist deoarece porneşte de la o premisã greşitã şi anume aceea cã tinerii nu au accesat creditele ipotecare pentru cã dobânzile acestora ar fi prea mari. Adevãrata problemã este de fapt acea cã nivelul de salarizare din România este prea scãzut. O altã piedicã o constituie şi politica BNR referitoare la provizioanele pentru creditele ipotecare acordate de bãnci care în cazul programului Prima Casã brusc devine permisivã şi binevoitoare.
Prima Casã nu face decât sã distorsioneze concurenţa , sã introducã artificial criterii şi poziţii noi pe piaţã.
Dacã tot populismul a stat la baza lui de ce atunci se aplicã doar pentru prima casã. De ce nu îl aplicãm şi pentru a doua casã şi pentru casa de vacanţã sau pentru casa din Monaco ? Care este criteriul care face aceasta diferenţã ?
Economia nu este pentru neştiutori sau pentru cei care iau mãsuri doar de dragul de a demonstra cã fac ceva. Incurajarea sectorului constructiilor se poate face coerent , în deplinã concurenţã prin programe concrete şi transparente.
Deocamndatã programul Prima Casa este o altã „plasã”.
articol aparut in Ziarul de Braila
Acesta se vrea a se adresa celor care îşi doresc sã-şi cumpere prima lor casã. Esenţa programului o constituie cei doi piloni : garanţia statului pentru împrumut şi condiţiile speciale oferite celor care intrã în program de la bãnci şi pânã la constructori.
Ideea nu este noua şi a fost folositã sub altã formã în mai toate statele europene.
Ce deranjeazã la acest program este faptul cã a fost lansat înainte de a exista. Guvernanţii aveau doar un nume care sunã ce este drept frumos şi are impact la public, iar în rest nimic. Nu au banii pentru a dezvolta programul, nu au legislaţia pregãtitã , nu au studii de impact şi mai ales nu ştiu cine va putea accesa acest program. Pe hârtie el se adreseazã tuturor dar pe mãsurã ce sunt dezvãluite pãrţi din program constaţi cã numarul celor mulţi se tot micşoreazã pâna vor rãmâne puţin dar buni ca în mai toate programele româneşti.
Spun cã acest program ca şi altele este doar o campanie electoralã de un gust mai puţin sau mai mult îndoielnic.
Pentru a nu crede cã am eu ceva cu dl Boc ţin sã mai amintesc câteva programe lansate sau relansate la momente „inspirate” cum ar fi „Casa Verde” pentru promovarea energiilor alternative , care şi acum zace în studiu , România fiind singura ţarã europeanã care nu a reuşit sã implementeze un astfel de program pentru care culmea existã chiar şi fonduri europene ce pot fi accesate , „Tichetele de vacanţã” prin care firmelor cu profit li se permite acordarea de tichete de vacanţã în condiţii de avantaj fiscal, „Programul Rabla” de înoire a parcului auto care a reuşit performanţa de a nu fi accesat decât pe jumãtate şi lista ar tot continua.
Consider cã ar fi fost mult mai simplu dacã tot se doreşte a încuraja construirea de locuinţe sã scãdem Taxa pe Valoarea Adãugatã la construcţiile noi cu destinaţia de locuinţe decât sã creãm programe care nu îşi au rostul.
Programul Prima Casã din concepţie este nerealist deoarece porneşte de la o premisã greşitã şi anume aceea cã tinerii nu au accesat creditele ipotecare pentru cã dobânzile acestora ar fi prea mari. Adevãrata problemã este de fapt acea cã nivelul de salarizare din România este prea scãzut. O altã piedicã o constituie şi politica BNR referitoare la provizioanele pentru creditele ipotecare acordate de bãnci care în cazul programului Prima Casã brusc devine permisivã şi binevoitoare.
Prima Casã nu face decât sã distorsioneze concurenţa , sã introducã artificial criterii şi poziţii noi pe piaţã.
Dacã tot populismul a stat la baza lui de ce atunci se aplicã doar pentru prima casã. De ce nu îl aplicãm şi pentru a doua casã şi pentru casa de vacanţã sau pentru casa din Monaco ? Care este criteriul care face aceasta diferenţã ?
Economia nu este pentru neştiutori sau pentru cei care iau mãsuri doar de dragul de a demonstra cã fac ceva. Incurajarea sectorului constructiilor se poate face coerent , în deplinã concurenţã prin programe concrete şi transparente.
Deocamndatã programul Prima Casa este o altã „plasã”.
articol aparut in Ziarul de Braila