Am realizat la 20 de ani dupã ce am scãpat de Ceauşescu cã toatã idea capitalismului a fost pervetitã la noi într-un fel pe care nici cei mai duri ideologi comunişti nu au reuşit-o.
Sã spui cã vrei capitalism când marea majoritate nu are ce sã punã pe masã pare fie o neruşinare fie o rupere de realitate. Ei bine totuşi eu rãmân un partizan al capitalismului de tip european , acel melanj între putinţa de a face bani şi posibilitatea statului de ocrotire socialã dublatã de responsabilitatea socialã a celor bogaţi.
Ultimii ani au adus acumulãri extraordinare de bunãstare în unele familii de români. Avem peste 500 de milionari in euro.Aceste familii în goana lor dupã bani nu îşi dau seama cã de fapt au şi o responsabilitate socialã.Sunt sãtul de impozitele mici sau deloc pe are mulţi îmbogãţiiţi reuşesc sã le plãteascã. Ei nu contribuie la bunãstarea socialã în schimb beneficiazã disproporţionat de binefacerile unui sistem bazat pe cumetrie şi politicianism.
Nu am vãzut iniţiative sociale demne de anii pe care îi trãim. Din marea gamã a miliardarilor români foarte puţini sunt aceia care împãrtãşesc din bunãstarea lor celor mai sãraci sau pentru bunul public. Am vãzut cã Dinu Patriciu sponsorizeazã câteva mii de elevi buni la învãţãturã, cã Gigi Becali a fãcut case şi face donaţii în mod constant , cã rãposatul Iosif Constantin Drãgan a creat o salbã de fundaţii culturale şi cã a lãsat în urma sa o universitate la Lugoj cã alţii au încercat sã ofere comunitãţilor din care fac parte elemente care sã ducã la prosperitatea acestora. Toatea aceste sunt doar exemple care ies din context.
Miliardarul român preferã sã îşi facã un gard de 3 metri în jurul propietãţii lui decât sã cureţe maidanul vecin de gunoaie. „Nu e treaba mea” este un leit motiv. „Nu sunt plãtit sã o fac.” Sunt doar formele uşoare de iresponsabilitate socialã.
Nu se înţelege însãşi noţiunea de responsabilitate socialã. Ei înţeleg greşit doar „imaginea”. Ei bine sunt exemple mondiale demne de urmat. Bill Gates si-a donat 95% din avere unei fundaţii care printre altele va investii câteva milioane de dolari şi în Romãnia pentru a uşura accesul localitãţilor izolate la internet .
Resposabilitatea socialã nu costã mult dar trebuie fãcutã acolo unde este nevoie de ea. Câţi miliardari trãiesc în Pipera ? Atunci de ce localitatea nu are drumuri bune , şcoli decente, nu are spital , farmacie sau canalizare ? Aceia nu au nevoie de toate acestea ? Nu sunt importante şi pentru ei şi familiile lor ? Ba da dar aşteaptã de la alţii sã le primeascã. Nu se implicã ei pentru a le creea. Pentru cã acei oameni nu sunt responsabili social.Nu pot sã nu amintesc de exemplul brãilean al lui Nedelcu Chercea care din banii obţinuţi din comerţul cu grâne şi din fabricarea de cuie a reuşit sã lase oraşului Brãila o salbã de clãdiri monumentale iar localitãţii lui astãzi cartierul Chercea : o şcoalã, o grãdiniţã şi o bibliotecã. El cum a putut şi acum nu se poate. Erau atunci impozitele „stimulative” pentru astfel de investiţii şi acum nu sunt ? Cred cã este vorba mai mult decât atât aici este vorba de noţiunea de „ a da „ şi „a primi” în adevãratul sens creştin pe care iatã acel om le-a înţeles la adevãrata valoare.
Nu vom face prea multe în ţara asta pânã când nu vor înţelege toţi cã este în interesul nostru al tuturor sã „tragem cãruţa” în aceeaşi direcţie iar noii capitalişi sã îşi asume pe lângã bogãţie şi imagine şi responsabilitatea socialã aferentã.
articol publicat in Ziarul de Braila
.
Sã spui cã vrei capitalism când marea majoritate nu are ce sã punã pe masã pare fie o neruşinare fie o rupere de realitate. Ei bine totuşi eu rãmân un partizan al capitalismului de tip european , acel melanj între putinţa de a face bani şi posibilitatea statului de ocrotire socialã dublatã de responsabilitatea socialã a celor bogaţi.
Ultimii ani au adus acumulãri extraordinare de bunãstare în unele familii de români. Avem peste 500 de milionari in euro.Aceste familii în goana lor dupã bani nu îşi dau seama cã de fapt au şi o responsabilitate socialã.Sunt sãtul de impozitele mici sau deloc pe are mulţi îmbogãţiiţi reuşesc sã le plãteascã. Ei nu contribuie la bunãstarea socialã în schimb beneficiazã disproporţionat de binefacerile unui sistem bazat pe cumetrie şi politicianism.
Nu am vãzut iniţiative sociale demne de anii pe care îi trãim. Din marea gamã a miliardarilor români foarte puţini sunt aceia care împãrtãşesc din bunãstarea lor celor mai sãraci sau pentru bunul public. Am vãzut cã Dinu Patriciu sponsorizeazã câteva mii de elevi buni la învãţãturã, cã Gigi Becali a fãcut case şi face donaţii în mod constant , cã rãposatul Iosif Constantin Drãgan a creat o salbã de fundaţii culturale şi cã a lãsat în urma sa o universitate la Lugoj cã alţii au încercat sã ofere comunitãţilor din care fac parte elemente care sã ducã la prosperitatea acestora. Toatea aceste sunt doar exemple care ies din context.
Miliardarul român preferã sã îşi facã un gard de 3 metri în jurul propietãţii lui decât sã cureţe maidanul vecin de gunoaie. „Nu e treaba mea” este un leit motiv. „Nu sunt plãtit sã o fac.” Sunt doar formele uşoare de iresponsabilitate socialã.
Nu se înţelege însãşi noţiunea de responsabilitate socialã. Ei înţeleg greşit doar „imaginea”. Ei bine sunt exemple mondiale demne de urmat. Bill Gates si-a donat 95% din avere unei fundaţii care printre altele va investii câteva milioane de dolari şi în Romãnia pentru a uşura accesul localitãţilor izolate la internet .
Resposabilitatea socialã nu costã mult dar trebuie fãcutã acolo unde este nevoie de ea. Câţi miliardari trãiesc în Pipera ? Atunci de ce localitatea nu are drumuri bune , şcoli decente, nu are spital , farmacie sau canalizare ? Aceia nu au nevoie de toate acestea ? Nu sunt importante şi pentru ei şi familiile lor ? Ba da dar aşteaptã de la alţii sã le primeascã. Nu se implicã ei pentru a le creea. Pentru cã acei oameni nu sunt responsabili social.Nu pot sã nu amintesc de exemplul brãilean al lui Nedelcu Chercea care din banii obţinuţi din comerţul cu grâne şi din fabricarea de cuie a reuşit sã lase oraşului Brãila o salbã de clãdiri monumentale iar localitãţii lui astãzi cartierul Chercea : o şcoalã, o grãdiniţã şi o bibliotecã. El cum a putut şi acum nu se poate. Erau atunci impozitele „stimulative” pentru astfel de investiţii şi acum nu sunt ? Cred cã este vorba mai mult decât atât aici este vorba de noţiunea de „ a da „ şi „a primi” în adevãratul sens creştin pe care iatã acel om le-a înţeles la adevãrata valoare.
Nu vom face prea multe în ţara asta pânã când nu vor înţelege toţi cã este în interesul nostru al tuturor sã „tragem cãruţa” în aceeaşi direcţie iar noii capitalişi sã îşi asume pe lângã bogãţie şi imagine şi responsabilitatea socialã aferentã.
articol publicat in Ziarul de Braila
.