O zicere din bãtrâni spune sã nu înnoţi contra curentului.
Ei bine asta se întâmplã acum în politica economicã a României se înnoatã contra curentului prin bugetul de stat şi prin noua fiscalitate.
La buget de fapt e vorba simplu de ce venituri ai şi de ce cheltui. Bugetul de stat este ca bugetul fiecãrei familii. La stat avem veniturile din diverse surse iar cele mai importante sunt veniturile din Taxa pe Valoarea Adãugatã ( popular TVA) , veniturile din accize ( aplicate la preţurile pe ţigãri, bãuturã, cafea, benzinã etc ) şi veniturile din impozitul pe profit. La o familie veniturile principale sunt salariile celor doi soţi sau pensiile.
Acum încep cheltuielile. La stat ele sunt : curente ( pentru aparatul de stat ) , de investiţii şi extraordinare. La actualul buget multe din cheltuielile curente au crescut nepermis de mult. La Preşedinţie creşterea este imensã iar la unele ministere demnã de perioade de creştere economicã şi nu de crizã. La altele cheltuielile bugetate sunt mici spre chitroase. Cheltuielile de investiţii sunt şi ele zgârcite iar cele pe extraordinare le vom vedea.
O familie are cheltuielile ei curente ( intreţinere, facturi etc) , cheltuielile de investiţii ( dacã mai este cazul dar uneori mai moare aragazul sau televizorul şi trebuie sã-l schimbi, nu ai ce face ) şi cheltuielile extraordinare.
Ce aţi zice dacã dumneavoastrã chiar dacã nu v-ar trebui aţi lua ceva bani de la bancã ca sã vã prindã criza cu „mãlai” în buzunar , la care sã plãtiţi dobândã, nişte asigurãri suplimentare iar banca v-ar zice sã vã mai schimbaţi şi termopanele şi sã lãsaţi ţigãrile cã nu fac bine la sãnãtate şi nici la bugetul familiei. Cam aşa este povestea cu împrumultul nostru la FMI. Nu ne trebuie dar îl facem , nu e bugetat dar e necesar. Unde intrã el? La cheltuieli neprevãzute.
Cum dumneavoastrã pe timp de crizã vi s-a micşorat salariul ori vi s-au tãiat bonurile de masã aşa şi statului iau mai dispãrut unele venituri. Acum dumneavoastrã pentru a echilibra bugetul mai faceţi o muncã pe ici pe colo pentru un ban. Ei bine statul e mai tare. El impune noi impozite numai cã avem un paradox : cu câte sunt mai mari şi mai multe cu atât sunt mai fentate la platã. Concluzia este cã statul este de fapt mai prost ca dumneavoastrã cu toate cã e mai şmecher. Practic în loc sã „munceascã” sã mai punã ceva bani la teşcherea el vrea sã ne pãcãleascã cu taxe şi impozite mai mari. Aşa ne-am trezit cu impozite crescute pe forţa de muncã , asta în timp de crizã cicã pentru a încuraja angajarea şi cu o perioadã de şomaj prelungit pentru a fi siguri cã cineva mai munceşte în ţara asta, poate cei de la AJOFM. Tot aşa agricultorii şi micile firme vor plãti noi dãri sau se vor face cã le plãtesc.
Râul economiei mondiale este acum foarte învolburat iar barca economiei noastre merge în amonte cu vâslaşi nu numai nepricepuţi dar şi un pic stângaci. E ca si când ai lãsa maşina ta Dacia , din 73 , pe mâna vãrului Costel care nu are carnet , da se pricepe , ca tot omul , sã o conducã pe contrasens şi in timp ce nu are ochelarii la ochi pentru cã nu dau bine cu freza!
Cred cã fiecare poate spune pornind de la bun simţ dacã direcţia noastrã este bunã sau nu. Buzunarul fiecãruia simte imediat dacã suntem pe val sau am cam început sã ne afundãm.
Ce ziceţi acum direcţia e bunã ?
articol publicat in Ziarul de Braila
.
Ei bine asta se întâmplã acum în politica economicã a României se înnoatã contra curentului prin bugetul de stat şi prin noua fiscalitate.
La buget de fapt e vorba simplu de ce venituri ai şi de ce cheltui. Bugetul de stat este ca bugetul fiecãrei familii. La stat avem veniturile din diverse surse iar cele mai importante sunt veniturile din Taxa pe Valoarea Adãugatã ( popular TVA) , veniturile din accize ( aplicate la preţurile pe ţigãri, bãuturã, cafea, benzinã etc ) şi veniturile din impozitul pe profit. La o familie veniturile principale sunt salariile celor doi soţi sau pensiile.
Acum încep cheltuielile. La stat ele sunt : curente ( pentru aparatul de stat ) , de investiţii şi extraordinare. La actualul buget multe din cheltuielile curente au crescut nepermis de mult. La Preşedinţie creşterea este imensã iar la unele ministere demnã de perioade de creştere economicã şi nu de crizã. La altele cheltuielile bugetate sunt mici spre chitroase. Cheltuielile de investiţii sunt şi ele zgârcite iar cele pe extraordinare le vom vedea.
O familie are cheltuielile ei curente ( intreţinere, facturi etc) , cheltuielile de investiţii ( dacã mai este cazul dar uneori mai moare aragazul sau televizorul şi trebuie sã-l schimbi, nu ai ce face ) şi cheltuielile extraordinare.
Ce aţi zice dacã dumneavoastrã chiar dacã nu v-ar trebui aţi lua ceva bani de la bancã ca sã vã prindã criza cu „mãlai” în buzunar , la care sã plãtiţi dobândã, nişte asigurãri suplimentare iar banca v-ar zice sã vã mai schimbaţi şi termopanele şi sã lãsaţi ţigãrile cã nu fac bine la sãnãtate şi nici la bugetul familiei. Cam aşa este povestea cu împrumultul nostru la FMI. Nu ne trebuie dar îl facem , nu e bugetat dar e necesar. Unde intrã el? La cheltuieli neprevãzute.
Cum dumneavoastrã pe timp de crizã vi s-a micşorat salariul ori vi s-au tãiat bonurile de masã aşa şi statului iau mai dispãrut unele venituri. Acum dumneavoastrã pentru a echilibra bugetul mai faceţi o muncã pe ici pe colo pentru un ban. Ei bine statul e mai tare. El impune noi impozite numai cã avem un paradox : cu câte sunt mai mari şi mai multe cu atât sunt mai fentate la platã. Concluzia este cã statul este de fapt mai prost ca dumneavoastrã cu toate cã e mai şmecher. Practic în loc sã „munceascã” sã mai punã ceva bani la teşcherea el vrea sã ne pãcãleascã cu taxe şi impozite mai mari. Aşa ne-am trezit cu impozite crescute pe forţa de muncã , asta în timp de crizã cicã pentru a încuraja angajarea şi cu o perioadã de şomaj prelungit pentru a fi siguri cã cineva mai munceşte în ţara asta, poate cei de la AJOFM. Tot aşa agricultorii şi micile firme vor plãti noi dãri sau se vor face cã le plãtesc.
Râul economiei mondiale este acum foarte învolburat iar barca economiei noastre merge în amonte cu vâslaşi nu numai nepricepuţi dar şi un pic stângaci. E ca si când ai lãsa maşina ta Dacia , din 73 , pe mâna vãrului Costel care nu are carnet , da se pricepe , ca tot omul , sã o conducã pe contrasens şi in timp ce nu are ochelarii la ochi pentru cã nu dau bine cu freza!
Cred cã fiecare poate spune pornind de la bun simţ dacã direcţia noastrã este bunã sau nu. Buzunarul fiecãruia simte imediat dacã suntem pe val sau am cam început sã ne afundãm.
Ce ziceţi acum direcţia e bunã ?
articol publicat in Ziarul de Braila
.