Noua crizã economicã de care se vorbeşte peste tot este în primul rând o crizã de încredere şi abia apoi o crizã financiarã.
Totul a pornit de la foamea pentru bani a unor „bãieţi deştepţi” din bãncile americare care au observat cã dacã ar creea nişte hârtii de valoare , pe care ei sã le coteze şi pe care sã le vândã altora sau între ei astfel încât sã parã ceva complicat , s-ar îmbogãţi mai mult dacã ar fi folosit canalele clasice : credite, leasing , acţiuni sau obligaţiuni. Practic s-a vândul ceva ce nu exista sau dacã exista efemerul era baza existenţei. Pornind de aici piaţa a cãzut in special pe firmele de finanţare urmatã de piaţa imobiliara. Bulgãrele s-a rostogolit spre bãnci , companii de asigurãri , bursã. Panica a pus stãpânire şi pe sectoarele care mergeau bine. Totul apoi s-a extins în economia globalã.
Pãrerea mea sincerã este cã avem de-a face mai mult cu o crizã americanã decât cu crizã globalã. Acum vedem prãbuşindu-se supremaţia americanã în economia mondialã. Practic economia mondialã se aşeazã conform cu noile realitãţi.
Lumea construitã de cel de al doilea rãzboi mondial înceteazã sã mai existe. Avem o multipolaritate , o globalizare şi o întrepãtrundere nemaiîntîlnite pânã astãzi în economie. Dolarul şi instituţiile impuse de SUA la sfârşitul conflagraţiei sunt secate. Fondul Monetar Internaţional este tot mai puţin o stavilã în faţa furtunilor iar statele plutesc tot mai mult în derivã. Mici economii care înainte erau considerate modele de dezvoltare precum cele ale Islandei si Irlandei sunt mãturate de crizã. SUA nu îşi revine pentru cã lumea nu mai are încredere în instituţiile care înainte îşi fãceau treaba sau erau puse sã supravegheze mecanismele pieţei. Naţionalizãrile sunt ultima soluţie salvatoare dar nici statele nu mai au puterea de care dispuneau în trecut. Astãzi totul este multiplicat pe mii de surse de informare, ştirile bune sau proaste sunt difuzate instantaneu la nivel planetar iar conexiunile de afaceri sunt mai complexe ca oricând.
Pornind de la aceastã imagine singurul lucru care ne rãmâne este încrederea. Nu toate bãncile s-au prãbuşit , nu toate acţinunile au scãzut , nu toate mecanismele de control au fost ocolite. Multe funcţioneazã bine sunt solide şi respectã regulile jocului.
Prãbuşirea atâtor firme vine şi datoritã timpului pe care îl trãim : de mare competitivitate, de implicare imediatã , de a face mereu mai mult şi mai mult, tot mai mult de parcã timpul nu ar mai avea rãbdare.
Ecomomia noastrã nu poate pãcãli timpul cu toate cã noi am vrea. Criza chiar dacã este americanã va atinge într-o proporţie mai micã sau mai mare şi economia noastrã. Rãmâne doar la atitudinea noastrã dacã putem trece prin ea fãrã zbucium sau din contrã vom fi puternic zguduiţi. Din pãcate se pare cã cei din clasa politicã au ales pentru noi cea mai proastã variantã şi printr-un comportament iresponsabil îndreaptã Romania spre ochiul vârtejului.
Peste tot acest zbucium naţional BNR domneşte imperial ajutând leul şi ţara. Pentru cã economiştii din prima bancã a ţãrii au înţeles ceea ce multã lume politicã nu pricepe : panica poate fi invinsã de încredere iar instabilitatea şi insecuritatea de o conducere şi o coordonare competentã.
Nu disperaţi pentru cã starea de crizã vine din voi.
Mereu existã speranţã.
articol aparut in Ziarul de Braila
Totul a pornit de la foamea pentru bani a unor „bãieţi deştepţi” din bãncile americare care au observat cã dacã ar creea nişte hârtii de valoare , pe care ei sã le coteze şi pe care sã le vândã altora sau între ei astfel încât sã parã ceva complicat , s-ar îmbogãţi mai mult dacã ar fi folosit canalele clasice : credite, leasing , acţiuni sau obligaţiuni. Practic s-a vândul ceva ce nu exista sau dacã exista efemerul era baza existenţei. Pornind de aici piaţa a cãzut in special pe firmele de finanţare urmatã de piaţa imobiliara. Bulgãrele s-a rostogolit spre bãnci , companii de asigurãri , bursã. Panica a pus stãpânire şi pe sectoarele care mergeau bine. Totul apoi s-a extins în economia globalã.
Pãrerea mea sincerã este cã avem de-a face mai mult cu o crizã americanã decât cu crizã globalã. Acum vedem prãbuşindu-se supremaţia americanã în economia mondialã. Practic economia mondialã se aşeazã conform cu noile realitãţi.
Lumea construitã de cel de al doilea rãzboi mondial înceteazã sã mai existe. Avem o multipolaritate , o globalizare şi o întrepãtrundere nemaiîntîlnite pânã astãzi în economie. Dolarul şi instituţiile impuse de SUA la sfârşitul conflagraţiei sunt secate. Fondul Monetar Internaţional este tot mai puţin o stavilã în faţa furtunilor iar statele plutesc tot mai mult în derivã. Mici economii care înainte erau considerate modele de dezvoltare precum cele ale Islandei si Irlandei sunt mãturate de crizã. SUA nu îşi revine pentru cã lumea nu mai are încredere în instituţiile care înainte îşi fãceau treaba sau erau puse sã supravegheze mecanismele pieţei. Naţionalizãrile sunt ultima soluţie salvatoare dar nici statele nu mai au puterea de care dispuneau în trecut. Astãzi totul este multiplicat pe mii de surse de informare, ştirile bune sau proaste sunt difuzate instantaneu la nivel planetar iar conexiunile de afaceri sunt mai complexe ca oricând.
Pornind de la aceastã imagine singurul lucru care ne rãmâne este încrederea. Nu toate bãncile s-au prãbuşit , nu toate acţinunile au scãzut , nu toate mecanismele de control au fost ocolite. Multe funcţioneazã bine sunt solide şi respectã regulile jocului.
Prãbuşirea atâtor firme vine şi datoritã timpului pe care îl trãim : de mare competitivitate, de implicare imediatã , de a face mereu mai mult şi mai mult, tot mai mult de parcã timpul nu ar mai avea rãbdare.
Ecomomia noastrã nu poate pãcãli timpul cu toate cã noi am vrea. Criza chiar dacã este americanã va atinge într-o proporţie mai micã sau mai mare şi economia noastrã. Rãmâne doar la atitudinea noastrã dacã putem trece prin ea fãrã zbucium sau din contrã vom fi puternic zguduiţi. Din pãcate se pare cã cei din clasa politicã au ales pentru noi cea mai proastã variantã şi printr-un comportament iresponsabil îndreaptã Romania spre ochiul vârtejului.
Peste tot acest zbucium naţional BNR domneşte imperial ajutând leul şi ţara. Pentru cã economiştii din prima bancã a ţãrii au înţeles ceea ce multã lume politicã nu pricepe : panica poate fi invinsã de încredere iar instabilitatea şi insecuritatea de o conducere şi o coordonare competentã.
Nu disperaţi pentru cã starea de crizã vine din voi.
Mereu existã speranţã.
articol aparut in Ziarul de Braila