Recent am pornit prin Republica Moldova de la Cahul la Chisinau cu masina.
O adevarata aventura. Drumurile sunt altfel decat ceea ce scrie pe harta, localitatile nu apar sau sunt undeva unde trebuie sa fii un mare ghicitor pentru a da de ele.
Spunem mereu in Romania ca avem drumuri proaste. Nu ati vazut drumurile din Republica Moldova! Daca ar fi circulat zilnic numai tancuri pe ele si nu ar fi aratat asa cum arata. Nici o palma dreapta. Totul numai valuri, de parca bitumul a fost turnat de vre-un marinar nostalgic dupa Marea Neagra. Si pentru ca totul sa fie minunat nu exista indicatoare, borne si nici tablite de avertizare in ceea ce priveste distantele pana la urmatoarea localitate. Totul este facut de parca cineva chiar vrea sa te ratacesti.
Ce frumoase sunt dealurile si ce albastru este cerul...
Soseaua cu doua benzi de circulatie e lata de pot intra pe ea si trei masini in paralel. Pacat numai ca nu este trafic.
Drumul curge lin iar de o parte si de alta vedem numai ruine. Sunt ceea ce au distrus oamenii dupa desprinderea de URSS. Fiecare si-a luat partea, mai o giurgiuvea, o caramida, vacile, tractoarele sau bucati din ele etc. Dupa atatia ani ruinele sunt singurele care arata ca pe aceste meleaguri se facea candva si agricultura de mare performanta.
Azi vezi zeci de hectare numai parloaga. Doar micile petice private sunt ingrijite. Privind ruina stai si te intrebi oare ce fac oamenii de prin sate. Dupa ce reusesti sa intri intr-unul intelegi drama. Populatia este imbatranita, tinerii la munca „afara” iar copii crescuti de bunici. Cine sa mai faca agricultura si mai ales cu ce. Nu sunt masini agricole, benzina si motoria sunt scumpe ca pe la noi iar preturile pentru roada campului parca o bataie de joc.
Satele trec in goana masinii cu aceeasi saracie. Oamenii sunt posomorati de traiul greu si banii putini iar bucuria parca este starina de aceste meleaguri.
Dupa peripetii si intortocheri ajung la Chisinau.
Orasul respira prin noile zone rezidentiale unde vilele neterminate , la alb ( adica doar peretii de rezistenta si acoperisul ) sunt vandute pe sume de minim 250000 de euro impreuna cu un petec de 600 de metri sau mai putin. Privind casoaiele acestea noi, intr-un contrast izbitor cu restul tarii stai si te intrebi ce multe poti face intr-un sat numai cu banii dati de pe una din ele. Proprietarii sunt prosperi si aparent scot bani din piatra seaca. Au businessuri profitabile de unde isi permit astfel de alegeri.
Viata e scumpa si scumpirile sunt la ordinea zilei. Chisinaul traieste, respira si sufera. E un oras cosmopolit unde limbile si culturile se amesteca.
Masinile vechi de prin anii 60 sunt intrecute la vre-un stop de ultimul tip de Lexus si cateodata printre ele mai zaresti si vre-un Logan autohton care cu numerele ciudate din Trasnistria parca este de pe alta planeta.
Sigur ca da : suntem in Planeta Moldova! Aici totul este posibil si totul este permis. E voie sa traversezi pe rosu pentru ca nu stii daca poti pe verde. E voie sa gonesti cu masina prin oras pentru ca politia doarme la umba si alearga dupa ciubucuri. E frumos pentru ca tinerii dau culoare vetii imbatranite. E frumos sa ai denumiri de strazi ca Eminescu si Kogalniceanu iar indicatiile sa le primesti in limba rusa. E bine ca taximetristii nu isi cunosc propriul oras dar sunt simpatici cand suna vre-un politist pentru explicatii de traseu! E frumos pentru ca se simt romani, cel putin unii dintre ei.
Viata ar fi prea monotona in Moldova fara toate cele ce se intampla. Guvernul sa fie unul comunist dar economia capitalista. Limba de stat sa se numeasca intr-un fel iar oamenii sa o considere romana. Rusii sa se planga ca sunt oropsiti dar sa nu poti face o facultate tehnica sau sa construiesti o dugheana daca nu stii rusa pentru ca planurile se fac in acea limba. Interesant si fascinant.
Uimire si revolta, durere si speranta.
Si pentru ca toate sa fie deosebite insasi sediul Consiliului Europei are garduri de beton 2 metri inaltime suprainaltate cu fier terminat in varf cu tepuse! Sa vada omul simplu ca Europa ii primeste la sanul ei si ii trateaza cu respect!
Si ca toate drumurile si drumul meu se incheie.
Intoarcerea spre Cahul a fost la fel de „zguduita”. Interesant este ca asfaltul era carpit la un moment dat in noante de roz ! Sa fi fost politica „optimista” a drumarilor moldoveni ?
Romania este occident cand vii din Moldova. Se vede ca „respira”, ca este cat de cat o ordine si o randuiala a lucrurilor.
Si cand te gandesti ca pana nu demult eram si noi .....
Vizitati Republica Moldova pentru ca nu aveti ce regreta.
E plina de contraste si frumuseti.
articol aparut in saptamanalul Natiunea
.
O adevarata aventura. Drumurile sunt altfel decat ceea ce scrie pe harta, localitatile nu apar sau sunt undeva unde trebuie sa fii un mare ghicitor pentru a da de ele.
Spunem mereu in Romania ca avem drumuri proaste. Nu ati vazut drumurile din Republica Moldova! Daca ar fi circulat zilnic numai tancuri pe ele si nu ar fi aratat asa cum arata. Nici o palma dreapta. Totul numai valuri, de parca bitumul a fost turnat de vre-un marinar nostalgic dupa Marea Neagra. Si pentru ca totul sa fie minunat nu exista indicatoare, borne si nici tablite de avertizare in ceea ce priveste distantele pana la urmatoarea localitate. Totul este facut de parca cineva chiar vrea sa te ratacesti.
Ce frumoase sunt dealurile si ce albastru este cerul...
Soseaua cu doua benzi de circulatie e lata de pot intra pe ea si trei masini in paralel. Pacat numai ca nu este trafic.
Drumul curge lin iar de o parte si de alta vedem numai ruine. Sunt ceea ce au distrus oamenii dupa desprinderea de URSS. Fiecare si-a luat partea, mai o giurgiuvea, o caramida, vacile, tractoarele sau bucati din ele etc. Dupa atatia ani ruinele sunt singurele care arata ca pe aceste meleaguri se facea candva si agricultura de mare performanta.
Azi vezi zeci de hectare numai parloaga. Doar micile petice private sunt ingrijite. Privind ruina stai si te intrebi oare ce fac oamenii de prin sate. Dupa ce reusesti sa intri intr-unul intelegi drama. Populatia este imbatranita, tinerii la munca „afara” iar copii crescuti de bunici. Cine sa mai faca agricultura si mai ales cu ce. Nu sunt masini agricole, benzina si motoria sunt scumpe ca pe la noi iar preturile pentru roada campului parca o bataie de joc.
Satele trec in goana masinii cu aceeasi saracie. Oamenii sunt posomorati de traiul greu si banii putini iar bucuria parca este starina de aceste meleaguri.
Dupa peripetii si intortocheri ajung la Chisinau.
Orasul respira prin noile zone rezidentiale unde vilele neterminate , la alb ( adica doar peretii de rezistenta si acoperisul ) sunt vandute pe sume de minim 250000 de euro impreuna cu un petec de 600 de metri sau mai putin. Privind casoaiele acestea noi, intr-un contrast izbitor cu restul tarii stai si te intrebi ce multe poti face intr-un sat numai cu banii dati de pe una din ele. Proprietarii sunt prosperi si aparent scot bani din piatra seaca. Au businessuri profitabile de unde isi permit astfel de alegeri.
Viata e scumpa si scumpirile sunt la ordinea zilei. Chisinaul traieste, respira si sufera. E un oras cosmopolit unde limbile si culturile se amesteca.
Masinile vechi de prin anii 60 sunt intrecute la vre-un stop de ultimul tip de Lexus si cateodata printre ele mai zaresti si vre-un Logan autohton care cu numerele ciudate din Trasnistria parca este de pe alta planeta.
Sigur ca da : suntem in Planeta Moldova! Aici totul este posibil si totul este permis. E voie sa traversezi pe rosu pentru ca nu stii daca poti pe verde. E voie sa gonesti cu masina prin oras pentru ca politia doarme la umba si alearga dupa ciubucuri. E frumos pentru ca tinerii dau culoare vetii imbatranite. E frumos sa ai denumiri de strazi ca Eminescu si Kogalniceanu iar indicatiile sa le primesti in limba rusa. E bine ca taximetristii nu isi cunosc propriul oras dar sunt simpatici cand suna vre-un politist pentru explicatii de traseu! E frumos pentru ca se simt romani, cel putin unii dintre ei.
Viata ar fi prea monotona in Moldova fara toate cele ce se intampla. Guvernul sa fie unul comunist dar economia capitalista. Limba de stat sa se numeasca intr-un fel iar oamenii sa o considere romana. Rusii sa se planga ca sunt oropsiti dar sa nu poti face o facultate tehnica sau sa construiesti o dugheana daca nu stii rusa pentru ca planurile se fac in acea limba. Interesant si fascinant.
Uimire si revolta, durere si speranta.
Si pentru ca toate sa fie deosebite insasi sediul Consiliului Europei are garduri de beton 2 metri inaltime suprainaltate cu fier terminat in varf cu tepuse! Sa vada omul simplu ca Europa ii primeste la sanul ei si ii trateaza cu respect!
Si ca toate drumurile si drumul meu se incheie.
Intoarcerea spre Cahul a fost la fel de „zguduita”. Interesant este ca asfaltul era carpit la un moment dat in noante de roz ! Sa fi fost politica „optimista” a drumarilor moldoveni ?
Romania este occident cand vii din Moldova. Se vede ca „respira”, ca este cat de cat o ordine si o randuiala a lucrurilor.
Si cand te gandesti ca pana nu demult eram si noi .....
Vizitati Republica Moldova pentru ca nu aveti ce regreta.
E plina de contraste si frumuseti.
articol aparut in saptamanalul Natiunea
.