Dintr-un impuls ecologic de care din cand in cand mai dau dovada am demarat in firma unde lucrez o actiune de colectare a hartiei.
Prin birourile noastre se stransesera teancuri de cataloage , mape de prezentare si o gramada de materiale publicitare cu informatii desuete. Sa le arunc la gunoi ar fi fost o barbarie din partea mea. Asa ca am decis sa le dam la recuperare. O idee nobila si credeam aducatoare de bani pentru cafea sau macar pentru intarirea stocului de ceai si zahar.
Timp de cateva zile am „periat” tot ce era hartie si dupa terminarea actiunii am vazut cu bucurie roadele : aproape cinci saci de „hartie”. Spun hartie mai mult ca termen generic. De la pagini lucioase pana la mape cartonate toate stateau frumos oranduite acolo.
Am decis sa cautam o firma de recuperare deseuri.
Cele cateva pe care la stiam si unde chipurile vroiam sa ma duc la punct fix disparusera intre timp. O vaga banuiala a unei atitudini zadranice imi dadea tarcoale dar optimist am zis ca economia de piata este dura si sa nu disper.
Intr-un tarziu un coleg a gasit o firma care dorea hartia noastra. E adevarat ca trecusera cateva zile la terminare actiunii si sacii umflati si dizgratiosi sarisera in ochii sefului care ne-a somat sa „maritam marfa” pentru ca ocupa spatiul de trecere.
Sacii au fost dusi si cantarirea lor ne-au umplut inimile de bucurie.
Reusisem performanta de a strange 118 Kg de hartie !
Pentru acesta munca de recuperare am fost recompesati cu imensa suma de ...11,8 ron ! Adica in leii vechi cu circa 1000 lei pe kilogram! Pai in 2003 pretul pe care il stiam eu era intre 2000 si 3000 de lei ! A scazut atat de mult pretul intre timp cand toate s-au scumpit si cand este pentru un producator de hartie cu 60% mai ieftin sa produca hartia din deseuri si nu direct din lemn ? Se pare ca da.
Pentru romani este mai usor sa reteze un copac pentru ca un sef sa aibe pe ce sa mazgaleasca decat sa recuperam ceea ce deja avem si din neglijenta aruncam.
Acesta intamplare mi-a adus in atentie programele sforaitoare ale ministerului Mediului care toaca bani din bugetul national pentru tot felul de conferinte si strategii pe cand lucrurile simple sunt lasate de izbeliste. Pai nu ar fi fost mai usor si mai practic sa acorde o subventie pe kilogram celor care recupereaza deseuri in vederea introducerii lor in fluxul de productie decat sa tina conferinte si strategii sforaitoare?
Au ajuns particularii sa faca singuri ceea ce oamenii cu functii in statul roman sunt platiti de noi toti sa faca. Atunci zic sa nu ii mai platim daca tot nu fac nimic practic.
Atitudinea ecologista se cultiva si se intareste prin legislatie si prin comportament. Degeaba ministrul mediului merge cu o masina hibrida data de un dealer auto in speranta ca poate ii vor comanda cateva bucati daca el nu crede si nu incurajeaza educarea in spiritul ecologiei.
Uniunea Europeana sprijina prin politici comunitare acest lucru. S-a gandit cineva , macar intr-o pauza de cafea, la ministerul mediului sa acceseze astfel de fonduri ?
In Romania de azi sa ai o atitudine ecologica se pare ca tine doar de moft, de fita si nicidecum de normal.
Eu nu mai vreau sa fiu o fita. Eu sunt normal dar cei ce ne conduc sunt ?
Prin birourile noastre se stransesera teancuri de cataloage , mape de prezentare si o gramada de materiale publicitare cu informatii desuete. Sa le arunc la gunoi ar fi fost o barbarie din partea mea. Asa ca am decis sa le dam la recuperare. O idee nobila si credeam aducatoare de bani pentru cafea sau macar pentru intarirea stocului de ceai si zahar.
Timp de cateva zile am „periat” tot ce era hartie si dupa terminarea actiunii am vazut cu bucurie roadele : aproape cinci saci de „hartie”. Spun hartie mai mult ca termen generic. De la pagini lucioase pana la mape cartonate toate stateau frumos oranduite acolo.
Am decis sa cautam o firma de recuperare deseuri.
Cele cateva pe care la stiam si unde chipurile vroiam sa ma duc la punct fix disparusera intre timp. O vaga banuiala a unei atitudini zadranice imi dadea tarcoale dar optimist am zis ca economia de piata este dura si sa nu disper.
Intr-un tarziu un coleg a gasit o firma care dorea hartia noastra. E adevarat ca trecusera cateva zile la terminare actiunii si sacii umflati si dizgratiosi sarisera in ochii sefului care ne-a somat sa „maritam marfa” pentru ca ocupa spatiul de trecere.
Sacii au fost dusi si cantarirea lor ne-au umplut inimile de bucurie.
Reusisem performanta de a strange 118 Kg de hartie !
Pentru acesta munca de recuperare am fost recompesati cu imensa suma de ...11,8 ron ! Adica in leii vechi cu circa 1000 lei pe kilogram! Pai in 2003 pretul pe care il stiam eu era intre 2000 si 3000 de lei ! A scazut atat de mult pretul intre timp cand toate s-au scumpit si cand este pentru un producator de hartie cu 60% mai ieftin sa produca hartia din deseuri si nu direct din lemn ? Se pare ca da.
Pentru romani este mai usor sa reteze un copac pentru ca un sef sa aibe pe ce sa mazgaleasca decat sa recuperam ceea ce deja avem si din neglijenta aruncam.
Acesta intamplare mi-a adus in atentie programele sforaitoare ale ministerului Mediului care toaca bani din bugetul national pentru tot felul de conferinte si strategii pe cand lucrurile simple sunt lasate de izbeliste. Pai nu ar fi fost mai usor si mai practic sa acorde o subventie pe kilogram celor care recupereaza deseuri in vederea introducerii lor in fluxul de productie decat sa tina conferinte si strategii sforaitoare?
Au ajuns particularii sa faca singuri ceea ce oamenii cu functii in statul roman sunt platiti de noi toti sa faca. Atunci zic sa nu ii mai platim daca tot nu fac nimic practic.
Atitudinea ecologista se cultiva si se intareste prin legislatie si prin comportament. Degeaba ministrul mediului merge cu o masina hibrida data de un dealer auto in speranta ca poate ii vor comanda cateva bucati daca el nu crede si nu incurajeaza educarea in spiritul ecologiei.
Uniunea Europeana sprijina prin politici comunitare acest lucru. S-a gandit cineva , macar intr-o pauza de cafea, la ministerul mediului sa acceseze astfel de fonduri ?
In Romania de azi sa ai o atitudine ecologica se pare ca tine doar de moft, de fita si nicidecum de normal.
Eu nu mai vreau sa fiu o fita. Eu sunt normal dar cei ce ne conduc sunt ?