Piata iaurtului cunoaste o dezvoltare si o expansiune foarte interesanta.
Incet , incet tot mai multe firme incep sa isi dezvolte politici nationale. De la consumatori de marci regionale , romanii s-au transfirmat in consumatori de marci nationale si internationale. Marii jucatori au investit in promovare, ambalaje, retete, marci si distributie.
Pana aici totul pare a fi conform regulilor unei economii de piata.
Ei bine nu tocmai .... Sa va explic.
Fiecare cupa de iaurt si nu stiu de ce dar ele sunt fie foarte mari fie din ce in ce mai mici , contine pe langa produs si ambalajul. Ei bine aici este problema. Ambalajul este mai scump ca produsul in cazul iaurturilor de gramaje mici pentru copii. Si acestea au o pondere destul de ridicata in cadrul segmentului iaurturi. Pe langa ambalaj mai vine si eticheta pe care unii producatori s-au gandit sa o faca ... din plastic. Arata mai bine si este mai rezistenta este argumentul lor. Asa o fi dar numarul mare de cupe vandute face ca aceste ambalaje + etichete sa ajunga ... la gunoi. Si pentru ca in Romania nu este bine implementata selectarea rezidurilor practic plasticul acela ajunge la groapa de gunoi care ar fi trebuit sa fie ecologica. In cele mai multe cazuri nu e. Poluarea mediului este astfel primul lucru pe care companiile producatoare de iaurt nu il platesc si nu si-l asuma.
Al doilea este iresponsabilitatea cu care aceleasi companii creaza tipare de consum. Iaurtul este in principiu un aliment bun, minunat chiar dar consumul lui exagerat nu asigura un necesar alimentar echilibrat. Plus ca unii producatori prezinta iaurtul ca fiind si o chestie de moda, cool care are binefacerile unui „tratament” natural. Ca nu este asa nu trebuie eu sa demonstrez mai ales cand produsele respective se bazeaza pe culturi selectionare si pe mult, mult lapte praf.
Aceste cheltuieli legate de poluarea mediului si de eventualele probleme de nutritie nu le suporta companiile producatoare de iaurt. Intr-o societate cu adevarat asezata companiile respective ar trebui sa isi asume si un rol social prin care sa dea inapoi societatii macar o parte pentru a rezolva problemele pe care le creaza. Asa cum producatorii de tigarete suporta costurile asociatiei antifumat si a campaniilor antifumat tot astfel producatorii de iaurt ar trebui sa suporte costurile de mediu legate de poluare si consturile legate de campanii de educatie a publicului in ceea ce priveste alimentatia sanatoasa.
Iaurtul de plastic este doar o expresie sub care reunesc aceste probleme in care companiile nu doresc sa se implice sau unde o fac timid spre deloc.
Nu doresc sa ajung sa discut despre campanii de refolosire a cupelor din plastic dar nu pot observa ca ambalajul de sticla era mult mai putin poluant decat cel folosit in prezent. Avantajele si dezavantajele trebuie asumate integral de companiile implicate in acesta piata. Nu poti tu ca si companie , sa iti asumi doar avantajele iar dezvantajele sa le arunci pe umerii societatii pe care chipurile doresti sa o seduci prin reclame frumos create. Unde mai este atunci politica „naturala” pe care chipurile o duci ?
Iaurtul de plastic tinde sa devina o caracteristica nu numai pentru industria iaurtului ci si pentru alte ramuri unde poluarea este indirecta dar in volume mari.
Asadar pe cand o campanie cu adevarat sociala ?
Incet , incet tot mai multe firme incep sa isi dezvolte politici nationale. De la consumatori de marci regionale , romanii s-au transfirmat in consumatori de marci nationale si internationale. Marii jucatori au investit in promovare, ambalaje, retete, marci si distributie.
Pana aici totul pare a fi conform regulilor unei economii de piata.
Ei bine nu tocmai .... Sa va explic.
Fiecare cupa de iaurt si nu stiu de ce dar ele sunt fie foarte mari fie din ce in ce mai mici , contine pe langa produs si ambalajul. Ei bine aici este problema. Ambalajul este mai scump ca produsul in cazul iaurturilor de gramaje mici pentru copii. Si acestea au o pondere destul de ridicata in cadrul segmentului iaurturi. Pe langa ambalaj mai vine si eticheta pe care unii producatori s-au gandit sa o faca ... din plastic. Arata mai bine si este mai rezistenta este argumentul lor. Asa o fi dar numarul mare de cupe vandute face ca aceste ambalaje + etichete sa ajunga ... la gunoi. Si pentru ca in Romania nu este bine implementata selectarea rezidurilor practic plasticul acela ajunge la groapa de gunoi care ar fi trebuit sa fie ecologica. In cele mai multe cazuri nu e. Poluarea mediului este astfel primul lucru pe care companiile producatoare de iaurt nu il platesc si nu si-l asuma.
Al doilea este iresponsabilitatea cu care aceleasi companii creaza tipare de consum. Iaurtul este in principiu un aliment bun, minunat chiar dar consumul lui exagerat nu asigura un necesar alimentar echilibrat. Plus ca unii producatori prezinta iaurtul ca fiind si o chestie de moda, cool care are binefacerile unui „tratament” natural. Ca nu este asa nu trebuie eu sa demonstrez mai ales cand produsele respective se bazeaza pe culturi selectionare si pe mult, mult lapte praf.
Aceste cheltuieli legate de poluarea mediului si de eventualele probleme de nutritie nu le suporta companiile producatoare de iaurt. Intr-o societate cu adevarat asezata companiile respective ar trebui sa isi asume si un rol social prin care sa dea inapoi societatii macar o parte pentru a rezolva problemele pe care le creaza. Asa cum producatorii de tigarete suporta costurile asociatiei antifumat si a campaniilor antifumat tot astfel producatorii de iaurt ar trebui sa suporte costurile de mediu legate de poluare si consturile legate de campanii de educatie a publicului in ceea ce priveste alimentatia sanatoasa.
Iaurtul de plastic este doar o expresie sub care reunesc aceste probleme in care companiile nu doresc sa se implice sau unde o fac timid spre deloc.
Nu doresc sa ajung sa discut despre campanii de refolosire a cupelor din plastic dar nu pot observa ca ambalajul de sticla era mult mai putin poluant decat cel folosit in prezent. Avantajele si dezavantajele trebuie asumate integral de companiile implicate in acesta piata. Nu poti tu ca si companie , sa iti asumi doar avantajele iar dezvantajele sa le arunci pe umerii societatii pe care chipurile doresti sa o seduci prin reclame frumos create. Unde mai este atunci politica „naturala” pe care chipurile o duci ?
Iaurtul de plastic tinde sa devina o caracteristica nu numai pentru industria iaurtului ci si pentru alte ramuri unde poluarea este indirecta dar in volume mari.
Asadar pe cand o campanie cu adevarat sociala ?