Cronică de Cotroceni sau iluzia unei puteri

Adriana Săftoiu reuşeşte în volumul Cronică de Cotroceni să ne oripileze cu ieşirile fostului preşedinte al României, Traian Băsescu. Autoarea prezintă pe larg ieşirile, uneori la limita demenţei, pe care locatarul le avea, umorile şi injuriile pe care cu mare largheţe le oferea celor care nu îi împărtăşeau ideile politice.
Asta am înţeles. Aici Adriana Săftoiu a fost precisă, acidă şi uneori chiar rea. Dar putem pricepe astfel de reacţii, în fond, către fostul şef.

Ce nu am înţeles şi acest aspect nu a reieşit din carte, este de ce a stat atît de mult timp lângă un astfel de personaj politic pe care îl considera toxic. De ce nu a urmat imediat exemplul unui Andrei Pleşu sau a altora. A preferat să se scufunde aproape cu corabia politică pe care a slujit-o. Ei bine aici sunt semnele mele de întrebare. La ce avantaje nu a putut renunţa fosta consilieră? De ce sfere nu s-a putut îndepărta aşa de uşor?

Încă ceva care mă face să nu înţeleg slugărnicia unor oameni de tipul Săftoiu. Ştia de acest comportament al lui Băsescu încă de la primăria capitalei când a fost alături de el mai mulţi ani. Ştia ce fel de caracter este. Ştia că nu merită să fie preşedintele României pentru că prin fiinţa lui va face abuzuri dar a tăcut. A tăcut şi când fostul preşedinte a lovit un copil! Şi ea este mamă! În ce hal să fii ahtiată după o funcţie încât să desconsideri astfel de fapte şi prin urmare să te desconsideri pe tine?Ei bine aici Traian Băsescu a nimerit - Adriana Săftoiu a fost orbită de putere şi această iluzie i-a oferit-o iar doamna nu s-a putut abţine a o primi. Restul sunt doar o cronică de Cotroceni.
Mai nouă Mai veche