22 oct. 2014

Venind cu toamna în spate


Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Roşul alerga printre frunze
Galben de viaţă şi de iubiri
Câmpuri de arbori şi de verdeaţă
Vedeam cum se schimbă-n trăiri.
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Ca-n toamna în care impreună veneam
Şoseaua dansa înspre ceruri
Şi se avânta spre infern
Iar peste noi, peste toate
Un soare-n apus strălucea.
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Ca atunci când viaţa ne bucura
Cu-n zâmbet, cu-n glas
Cu o frunză lipită de geam.
Lăsam în urmă prieteni
Maşina parcă muşca din şosea
Căram toamna în spate
Spre ţară, spre casă ...
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase.

Niciun comentariu: