Opinie publicata in Dilema Veche la rubrica - Turneul de inbox -

Articolul lui Gabriel Giurgiu, CAP-ul e ÅŸi bun, din Dilema Veche nr 531.

Stimate domnule Gabriel Giurgiu,

La întrebarea dumneavoastră legată de media populaÅ£iei din agricultura Poloniei vă pot oferi mai multe date pentru a vă putea contura o imagine completă ÅŸi corectă. MenÅ£ionez că am vizitat Polonia în repetare rânduri în ultimii trei ani,  am văzut ferme ÅŸi am discutat cu fermieri.

1. Zona rurală a Poloniei nu este îmbătrânită ca în România. Există nenumărate oportunităţi locale iar tinerii rămân intr-o măsură mult mai mare ca în România în localităţile de origine
2. Fermele poloneze nu sunt practic ferme în înţelesul pe care noi românii îl dăm. Adică avem de-a face mai mult cu un sector agro-industrial şi nu mono-industrial ca în România.
3.Fiecare firmă deţine pe lângă facilităţile agricole şi dotări complexe de integrare legate de producţia animală şi de facilităţile de prelucrare. Practic fermele poloneze sunt alcătuite din cultură, creşterea animalelor unde e folosită producţia din cultură şi secţia de microproducţie unde se prelucrează ceea ce creşterea animalelor oferă. Avem un complex agro-industrial şi nu doar producţie agricolă.
4.Fermele sunt în general construite pe structura familială. Ca urmare este un grad mare de transfer de propietate de la părinţi la copii.
5. Fermele sunt finanţate prin programe speciale guvernamentale de dezvoltare. Primăriile locale dar şi la nivel de voievodate ( judeţe ) au departamente ( de multe ori doar un singur om, dar au ) care ajută fermierii în scrierea şi accesarea de fonduri, prin proiecte naţionale, locale sau europene. S-au accesat foarte mulţi bani care au dus la o automatizare ridicată şi la o productivitate de invidiat pentru agricultura românească.
6. Mulţi fermieri sunt înscrişi ca fermieri pentru că pentru familie aceasta e principala sursă de venit dar am văzut şi fermieri care deţineau restaurante, pensiuni sau mici fabrici de mobilă, de materiale de construcţii etc. Practic activitatea de fermier e doar obiectul principal de trai dar nu unicul.
7. Există puternice asociaţii ale fermierilor care au ca scop colectarea de produse, de stocare şi de vindere.
8. Structura şcolară este adaptată mediului rural prin educarea de specialişti.
9. Fermele private au o continuitate mult mai mare în timp decât în România iar meseria de fermier nu e una de batjocoră. E multă muncă dar şi veniturile sunt frumoase.
10. Dimensiunea fermelor poloneze este în jurul a 1000 ha. Aceast fapt asigură subzistenţa familiei şi posibilităţi de comerţ.
11. Fermierii aflaţi în pensie ies din statistici iar fermele, după pensionarea titularilor, sunt preluate de fiul cel mare sau de fii. Important e aspectul legat de mărimea familiilor din mediul rural unde 3-4 copii sunt un fapt normal.
12. Există şi situaţii în care tatăl munceşte în cel mai apropiat oraş iar soţia cu copii ţin ferma. Practic capul familiei aduce un venit suplimentar fiind fermier doar parţial dar familia e una de fermieri. Acest lucru e normal pentru familiile cu mai puţin pământ.

În speranţa că explicaţiile de mai sus v-au ajutat la conturarea imaginii agriculturii poloneze de astăzi.

Cu stimă
Mihai Vintilă
Brăila

publicat in Dilema Veche nr 533 - 1-7 mai, pag 2.
Mai nouă Mai veche