Prin retrogradearea ratingului SUA făcut de Standard&Poor’s de la nivelul „AAA” la „AA+” economia și datoriile americane s-au așezat pe noi planuri. Și chiar dacă, recent, Fitch o altă mare agenție a păstrat ratingul maxim, semnalul în piață a fost dat.
Ce se întâmplă de fapt? Ce reprezintă aceste ratinguri de care toată lumea vorbește?
Reperele în cauză au fost stabilite imediat după cel de al doilea război mondial, când SUA au devenit singura mare putere mondială din punct de vedere economic. Atunci s-a stabilit ca decontarea internațională să se faca în dolari. Practic s-a creat un sistem monetar mondial la baza căruia a stat dolarul. Folosindu-se de aceasta, SUA și-a consolidat puterea economică, expansiunea și bunăstarea plătind datoriile externe cu moneda internă. Practic, de câte ori SUA aveau nevoie de bani mai tipăreau dolari. Dupa anii 80, când s-a renunțat la referința aur, acești dolari nu au mai avut nici un element palpabil pe care să se reazeme. Tipărirea de dolari se bazează acum strict pe economia SUA și pe încrederea în stabilitatea acestui stat.
Imediat după apariția monedei euro, stabilitatea dolarului ca monedă de referință internațională a fost pusă la îndoială. Euro, prin mecanismele sale complexe, nu poate fi tipărit după bunul plac al oricui. În plus, e și mai greu să faci „boacăne” când la mijloc este vorba de reprezentanții a câtorva zeci de state care votează măsurile!
Întărirea euro a scăzut performanța internațională a dolarului, euro fiind ajutat și de o serie de state care au dorit să iasă de sub hegemonia SUA.
Astfel, azi o parte din tranzacțiile cu petrol se fac în euro, mărfurile internaționale ale Europei se tranzacționează în euro, ba chiar China și Japonia au acceptat această monedă.
Ca urmare a crizei mondiale, stabilitatea economiei americane s-a prăbușit. Deci, în consecință, și încrederea în dolar a scăzut.
Președintele Obama a făcut, cu tot tărăboiul politic de rigoare, ceea ce toți președinții americani au făcut când au avut probleme cu banii: a cerut să se mai tipărească dolari. Numai că de această dată, restul lumii a reacționat iar SUA nu au avut decât să înghită pilula amară și să încerce să azvârle cu noroi în unele țări europene care s-au confruntat cu problema rabursării datoriilor pe termen scurt. Americanii au încercat să creze o perdea de fum.
Agențiile precum Standard&Poor’s și Fitch cu toate că sunt americane sunt independente. Ele acordă calificative care reprezintă posibilitatea acelei țări de a rambursa datoriile. În funcție de aceaste calificative, stabilite după calcule riguroase, se orientează toate băncile care acordă împrumuturi. Un calificativ slab înseamnă o dobandă mai mare. Cu alte cuvinte, Standard&Poor’s doar au recunoscut ceea ce toată lumea economică știa deja și anume că SUA nu mai sunt liderul economic mondial și că nu își mai pot plăti datoriile doar tipărind hârtii numite dolari.
SUA sunt acum la o cotitură. Ei vor trebui să facă exact ceea ce fac toate statele și anume să muncească pentru a putea să își plătească datoriile. Paradoxal, SUA are datorii globale mai mari ca ale Uniunii Europene luate ca medie în PIB. De acum plata datoriilor a devenit și pentru SUA o problemă ca pentru restul lumii.
Și pentru marele jandarm s-a terminat cu traiul pe spinarea altora…
articol publicat in Natiunea
Ce se întâmplă de fapt? Ce reprezintă aceste ratinguri de care toată lumea vorbește?
Reperele în cauză au fost stabilite imediat după cel de al doilea război mondial, când SUA au devenit singura mare putere mondială din punct de vedere economic. Atunci s-a stabilit ca decontarea internațională să se faca în dolari. Practic s-a creat un sistem monetar mondial la baza căruia a stat dolarul. Folosindu-se de aceasta, SUA și-a consolidat puterea economică, expansiunea și bunăstarea plătind datoriile externe cu moneda internă. Practic, de câte ori SUA aveau nevoie de bani mai tipăreau dolari. Dupa anii 80, când s-a renunțat la referința aur, acești dolari nu au mai avut nici un element palpabil pe care să se reazeme. Tipărirea de dolari se bazează acum strict pe economia SUA și pe încrederea în stabilitatea acestui stat.
Imediat după apariția monedei euro, stabilitatea dolarului ca monedă de referință internațională a fost pusă la îndoială. Euro, prin mecanismele sale complexe, nu poate fi tipărit după bunul plac al oricui. În plus, e și mai greu să faci „boacăne” când la mijloc este vorba de reprezentanții a câtorva zeci de state care votează măsurile!
Întărirea euro a scăzut performanța internațională a dolarului, euro fiind ajutat și de o serie de state care au dorit să iasă de sub hegemonia SUA.
Astfel, azi o parte din tranzacțiile cu petrol se fac în euro, mărfurile internaționale ale Europei se tranzacționează în euro, ba chiar China și Japonia au acceptat această monedă.
Ca urmare a crizei mondiale, stabilitatea economiei americane s-a prăbușit. Deci, în consecință, și încrederea în dolar a scăzut.
Președintele Obama a făcut, cu tot tărăboiul politic de rigoare, ceea ce toți președinții americani au făcut când au avut probleme cu banii: a cerut să se mai tipărească dolari. Numai că de această dată, restul lumii a reacționat iar SUA nu au avut decât să înghită pilula amară și să încerce să azvârle cu noroi în unele țări europene care s-au confruntat cu problema rabursării datoriilor pe termen scurt. Americanii au încercat să creze o perdea de fum.
Agențiile precum Standard&Poor’s și Fitch cu toate că sunt americane sunt independente. Ele acordă calificative care reprezintă posibilitatea acelei țări de a rambursa datoriile. În funcție de aceaste calificative, stabilite după calcule riguroase, se orientează toate băncile care acordă împrumuturi. Un calificativ slab înseamnă o dobandă mai mare. Cu alte cuvinte, Standard&Poor’s doar au recunoscut ceea ce toată lumea economică știa deja și anume că SUA nu mai sunt liderul economic mondial și că nu își mai pot plăti datoriile doar tipărind hârtii numite dolari.
SUA sunt acum la o cotitură. Ei vor trebui să facă exact ceea ce fac toate statele și anume să muncească pentru a putea să își plătească datoriile. Paradoxal, SUA are datorii globale mai mari ca ale Uniunii Europene luate ca medie în PIB. De acum plata datoriilor a devenit și pentru SUA o problemă ca pentru restul lumii.
Și pentru marele jandarm s-a terminat cu traiul pe spinarea altora…
articol publicat in Natiunea