Mândria de a reprezenta ceva

Două recente inaugurări au arătat dorinţa mocnită a românilor de a arăta că sunt mândri de ţara lor, de realizările noastre colective de faptul că sunt români. Cele două realizări de care fac vorbire sunt un pod şi un stadion făcute mai mult din încăpăţânarea unui edil decât din vre-o conştientizare a importanţei nationale din partea Guvernului.

Putem spune fără a greşi că sub mandatele lui Traian Băsescu sentimentul naţional s-a diminuat ros de o nefericită guvernare, de o sistematică dezavuare a tot ce este român şi românesc şi de o politică de distrugere naţională pusă în practică de cel mai incompetent ardelean pe care a putut sa îl dea la funcţia de prim ministru în România ultimei sute de ani.

Politica denigrării românismului dusă de la Cotroceni cuplată cu politica antinaţională sistematică şi finanţată acum de guvernul Boc a UDMR a creat un sentiment de aşteptare si dezamăgire în populaţie care poate fi asemuit doar cu momentul decembrie 1989. Atunci mămăliga a explodat într-o formă care a distrus o societate şi un sistem împreună cu toate regulile lui tâmpite. Astăzi o altă serie de reguli tâmpite ne sunt băgate pe gât iar noi cu zâmbetul pe buze trebuie să la înghiţim ba mai mult trebuie să şi plătim pentru costul introducerii şi menţimerii lor.

Nu trebuie să ne afirmăm mândria naţională că deranjăm nu ştiu ce faţă palidă de nu ştiu unde, nu trebuie să spunem ce gândim pentru că vre-un nimeni pe lume dintr-o organizaţie nimeni pe lume se simte lezat, nu trebuie să facem ce vrem la noi în ţară pentru că nu ştiu cine dintr-un colţ de Europă are de spus el domne nu ştiu ce punct de vedere cretin. Ei bine astfel de ploconeli demne de evul mediu trebuie să înceteze dar să o înţeleagă şi guvernul Boc. Trebuie să înceteze bătaia de joc pe care un incompetent, care în sfârşit şi-a dat demisia, o face în medicină, un alt incompetent o face în domeniul muncii şi asistenţei sociale iar un alt neica nimeni ne-o organizează în şcoală.

Trebuie să reconstituim mândria de a fi români aici şi în lume.

Nu e posibil ca o ţară să îşi abandoneze semenii, indiferent cât de ignoranți, infractori ori delăsători ar fi aceştia pe meleaguri străine doar pentru că reprezentanţii tării lor prin diverse capitale nu sunt în stare să îşi facă meseria pentru care au fost trimişi acolo.

Nu e posibil sa îţi trimiţi semenii la moarte pentru că aşa o cere jocul tău politic dar nu interesele ţării pe care o reprezinţi chipurile.

Dorim coerenţă politica şi economică, dorim şanse de a fi mândri că suntem români. Dorim să construim o ţară mai bună şi mai frumoasă pentru noi şi copii noştri şi nu să ne căutăm fericirea peste hotare. Dorim să fim o naţiune mândră şi respectată de locul ei în Europa. Dorim să putem sta cu fruntea sus între naţiunile europene şi nu să ne fie ruşine că suntem acolo.

Guvernanţi, când ve-ți avea şi voi mândria de a reprezenta ceva?

articol publicat in Natiunea
Mai nouă Mai veche