Brandul de ţarã

Este în ultimul timp o discuţie intensã în presã despre brandul de ţarã. Practic diverşi specialişti nu numai din economie încearcã sã observe societatea româneascã şi sã scoatã din aceste observaţii un specific naţional pe care apoi sã îl promoveze.
Ei vor sã construiascã un brand de ţarã cu care sã se facã mereu analogia. Aşa cum acum spui Elveţia şi te gândeşti automat la ciocolatã şi ceasuri, cum Franţa te duce cu gândul la parfumuri şi femei frumoase sau cum Germania practic este egalã cu construcţia de maşini. La fel se vrea şi pentru România.
Cred cã de fapt totul porneşte de la o premisã greşitã.
Eu zic cã nu mai trebuie sã observãm nimic pentru cã deja i-am invadat la propriu pe ceilalţi europeni. Ei ne-au observat. Ne cunosc puterile dar şi slãbiciunile mai bine uneori ca proprii compatrioţi.
E bineştiutã în Italia frumuseţea româncelor, în Spania şi Israel de priceperea constructorilor , în universitãţile din Franţa de isteţimea absolvenţilor de liceu de la noi în special în domeniul informaticii dar nu numai , în Finlanda de capacitãţile profesorilor noştri, în Marea Britanie de calificarea asistentelor şi doctorilor şi enumerãrile ar tot continua.
Romania este cunoscutã tot mai bine mai ales de la integrarea în marea familie europeanã. Suntem peste tot şi ne adaptãm peste tot. Putem face faţã la bine dar şi la rãu , putem fi umani dar şi sadici , putem fi normali dar şi excentrici.
Pentru ca românii sunt de fapt singurii care fac brandul de ţarã.
România este un o sumã a noastrã. Ea se prezintã cum ne prezentãm fiecare dintre noi. Ea este în acelaşi timp cum suntem toţi.
Brandul de ţarã al României îl constituie oamenii.
Avem peisaje frumoase , minunate splendori arhitectonice, o istorie tumultoasã şi bogatã dar mai presus de toate avem oamenii. Acest mental colectiv numit România. Poate sunt germanii organizaţi şi precişi dar nu cred ca simt bucuria lovirii propriei maşini cu un ciocan când nu vrea sã porneasca, or fi italienii vorbãreţi dar nu simt cu adevãrat o ceartã bunã , o fi Elveţia invadatã de frumuseţi dar nu cred cã vre-unul ”simte” mai bine natura decât românul care dupã un mic şi o bere planteazã ambalajele ca semn distinctiv al trecerii lui. Toate acestea alãturi de multe altele creazã brandul de ţarã.
Noi îl avem , îl purtãm cu noi oriunde ne ducem pentru cã zi de zi îl construim sau ciobim dupã priceperea şi abilitatea fiecãruia.
Eu unul aş promova România ca ţara unde libertatea a învins , unde eşti liber sã primeşti amendã în timp de colegul tãu scapã pentru cã „dã de o bere”, unde poţi face orice unde vrei şi cum vrei.
Aş promova România ca ţarã a contrastelor unde ţigãnimea se fãleste cu palate în care stau de fapt caii iar bugetarii au salarii demne de marii manageri ai lumii. Nu trebuie sã cosmetizãm nimic din ceea ce suntem pentru cã asta ne întregeşte.
Romania este din fericire o sumã de contraste , unde binele şi rãul construiesc împreunã ceea ce se ştie despre noi. Un singur lucru ne lipseşte : o bunã promovare !
Decât sã promovãm un brand de ţarã ar fi bine sã promovãm oamenii care fac brandul de ţarã. Sã ne promovãm scriitorii, sportivii , puterea şi de ce nu slabiciunea. Sã facem orice pentru a ieşi din anonimatul popoarelor. Şi credeţi-mã cã suntem buni la promovare. Când incepe ?..

articol aparut in Ziarul de Braila
Mai nouă Mai veche