PET-land

Incepand cu anul 1997 prolifereaza pe meleagurile noastre un nou ambalaj : PET-ul. Este vorba despre celebrele sticle de plastic in care gasim sucul sau apa minerala preferata.
Este un ambalaj usor de produs, rezistent la transport si cel mai important nu costa mult. Tehnologia de baza a fost imbunatatita pentru a putea pune in astfel de recipienti si bere, un produs mai sensibil. La bere dusmanul primordial este radiatia solara. Pentru a impiedica radiatia solara sa ajuga la produs si sa ii dauneze , sticlele de PET pentru bere sunt colorate.
Pana acum principalii producatori de bere si de bauturi carbogazoase au anuntat cresteri spectaculoase ale unitatilor vandute. La acestea se mai adauga si vanzarile producatorilor de apa minerala precum si vanzarile producatorilor industriali care prefera si ei acest tip de ambalaj ( pentru apa distilata de exemplu). Vorbim deci de milioane de sticle ! Acum intrebarea : cine recupereaza toate aceste milioane de ambalaje neregenerabile?
FIecare producator care foloseste in procesul de fabricatie PET-ul ca ambalaj are datoria de a subventiona cu o suma operatiunea de recilare. Nici unul din marii imbuteliatori nu a declansat pana acum o campanie de recuperare a acestor deseuri. Faptul ca atunci cand personajul simpatic din reclama la bere arunca la recilare sticla proaspat golita nu poate fi considerat ca politica responsabila in domeniu!
Unde se regasesc aceste sticle?
La noi toti. Fiecare are prin debara una sau doua bucati.Poate uneori si prin frigider mai tinem apa la rece in vre-o sticla uitata de apa minerala.
Singurii care recupereaza PET-urile constant sunt oamenii saraci care scormonesc prin gunoaie! Curatenia Romaniei a ajuns sa stea in mana saracilor care prin actul de predare a sticlelor colectate fac nu numai un bine natiei dar mai si incaseaza o suma, e drept foarte modesta, de bani.
Nici un mare potentat , nici un mare brand , nici unul din cei implicati in difuzare nu colecteaza PET-uri. Cum s-ar zice noi producem ceva bun iar de ambalaje va ingrijiti singuri!
Putinele firme care le prelucreaza se plang de insuficienta colectare, de subventiile meschine si de tot felul de piedici: de la nesimtitii care arunca gunoi casnic in pubelele special concepute si pana la autoritatile locale.
Raurile noastre sunt asaltate de aceste ambalaje. PET-urile nu sunt biodegradabile ! Ele zac in natura 200-300 de ani fara a-si schimba compozitia chimica!
Statul trebuie sa intervina ferm prin parghii economice specifice pentru a pune capat acestei nebunii de ambalare in PET-uri. Plus ca studiile de specialitate au demonstrat ca nici sigure din punct de vedere al sanatatii nu sunt , dat fiind faptul ca odata introdus un lichid el nu dispare in totalitate indiferent de numarul de spalari!
Deja am ajuns PET-land , tara plina de PET-uri din Delata Dunarii si pana pe Dambovita !
Asa nu se mai poate !
Mai nouă Mai veche